Prietenia. Un cuvant atat de simplu, firesc, care zboara de pe buzele tuturor atat de usor! Avem nevoie de prieteni realmente? Cum ii cautam sau cum ne gasesc ei pe noi? Suntem captivi doar in lumea noastra, daca nu avem prieteni in jur? Oare?
Pentru ca daca e asa, inseamna ca eu am fost captiva multi ani. Aproape toata viata mea de fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine. Nu pot spune ca am avut vreo legatura de prietenie care sa dureze o viata, din copilarie, ca in povesti, cum mi-as fi dorit sa fie. Amici au venit, au plecat, au trecut prin sufletul meu, unde au lasat urme sau ba. Unii au intrat cu bocanci, altii pe fereastra, fara sa ii simt, iar ceilalti au rasarit din lumina bunatatii divine. Precum o floare ce renaste la soare, in plin sezon secetos! Atunci cand crezi ca nu mai poti fi surprins, si totusi cineva sau ceva se incapataneaza sa iti demonstreze ca te inseli.
