Fa-ti oglinzi din prieteni si agata-i de suflet!

 

Prietenia. Un cuvant atat de simplu, firesc, care zboara de pe buzele tuturor atat de usor! Avem nevoie de prieteni realmente? Cum ii cautam sau cum ne gasesc ei pe noi? Suntem captivi doar in lumea noastra, daca nu avem prieteni in jur? Oare?

Pentru ca daca e asa, inseamna ca eu am fost captiva multi ani. Aproape toata viata mea de fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine. Nu pot spune ca am avut vreo legatura de prietenie care sa dureze o viata, din copilarie, ca in povesti, cum mi-as fi dorit sa fie. Amici au venit, au plecat, au trecut prin sufletul meu, unde au lasat urme sau ba. Unii au intrat cu bocanci, altii pe fereastra, fara sa ii simt, iar ceilalti au rasarit din lumina bunatatii divine. Precum o floare ce renaste la soare, in plin sezon secetos! Atunci cand crezi ca nu mai poti fi surprins, si totusi cineva sau ceva se incapataneaza sa iti demonstreze ca te inseli.

Si eu m-am inselat. Mult. Am selectat prietenii dupa varsta, gen, pasiuni comune, statut social, ca deh judecata este sabia dintai a omului. Si tot cautand asa, intr-o buna zi, am renuntat. M-am reorientat si m-am facut sa cred ca viata este foarte frumoasa si fara prezenta unei prietenii fatise. Am selectat pana acum, in 31 de ani de viata, recunosc vreo 5 persoane dragi sufletului, care din pacate sunt fie prea ocupate cu familiile lor, ca si mine de altfel, fie au luat calea strainatatii. Deci din nou eu cu mine 🙂

Despre ea, cea care mi-a rasarit in cale, precum o floare de colt dintr-o stanca searbada, este ziua de azi. Ea este primavara prieteniei mele si simt ca trebuie sa impart cu voi aceste ganduri. Ne-am intalnit acum un an la un Atelier de storytelling si de atunci parca au trecut 5 primaveri si mai mult! Ea este o mama implicata, un antreprenor inflacarat, o sotie grijulie , un pedagog dedicat, un suflet bun, in care am incaput si eu cu povestile mele cu tot. Sadeste zambete si culege imbratisari cat e ziua de lunga si nu ai cum sa nu o iubesti! Ea e cea care imi da senzatia ca m-am intors in timp acum vreo 20 de ani, si degraba trebuie sa ne asezam papusile la ceai, palavragind galagios. Ea e cea pentru care astazi soarele va straluci mai tare, transmitandu-i cele mai calde urari de LA MULTI ANI! Pentru ca merita, pentru ca poate, pentru ca pur si simplu exista!

Asadar avem nevoie de prieteni, nu va amagiti, dragii mei. Dumnezeu ne-a dat prieteni pentru ca nu suntem facuti sa vietuim singuri, pentru ca avem nevoie de incurajari si imbratisari SINCERE si NECONDITIONATE! Si mai presus de orice, pentru ca avem nevoie sa ne oglindim sufletul in cei care ne iubesc exact asa cum suntem!

Fa-ti oglinzi din prieteni si agata-i de suflet, nu e un indemn. Ci o rechemare catre sinele nostru interior, care toata viata isi cauta reflexia in lumea de afara. Si cand o gaseste, se opreste si doar multumeste!

 

sursa foto : www.pinterest.com

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *