Urare pentru mama!

Leave a comment

Prin negura de ceata

Si umeda si rece,

Copiii mei ma-nvata

Cum timpul iute trece.

Acum vorbesc, se joaca…

Mai ieri erau nascuti,

Pare ca timpul pleaca

Numarand anii  multi.

Candva si eu eram

O blonda fata mica

Cu mama ma jucam

Acum ea e… bunica!

Tot tanara se poarta

Si vesela, ia seama

Doar ca timpul n-o iarta,

Si astazi eu sunt mama.

Si desi timpul lasa

Urme adanci se spune,

A mea mama-i frumoasa

Si-i cea mai cea din lume!

Ea pare ca-l sfideaza

Cu gratie divina,

Si chiar astazi serbeaza

Curgerea lui senina!

La multi ani draga mama

Tot buna tu sa fii,

S-alungi din suflet teama

Sa semeni bucurii!

Te veseleste iata

De ce-ti ofera sortii,

Si impreuna cu tata

Sa va cresteti nepotii!

Sa fii senina mama

Precum odinioara,

Adu-ti aminte mama

Ca TU esti primavara!

Somnul unei mamici de gemeni, dupa primii 3 ani !

Leave a comment

 

Acum ceva vreme, stiu sigur ca nu am apucat sa va povestesc, m-am avantat cu entuziasm intr-un proiect nou. Ca orice nou inceput m-a cuprins total si m-a secat de puteri. Dupa 4 luni, atat eu cat mai ales cei de acasa, eram de nerecunoscut! HAOS era cuvantul de ordine! Si atunci am zis STOP ! Dar o sa revin cu un nou articol despre acest subiect, mult prea sensibil pentru orice mama.

Continue reading »

Am ajuns in alta etapa : „Mami cum este corect?”

Mami cum este corect?
Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici si in 2018! Sa avem un an cu copii sanatosi si promit sa va tin tot mai aproape de tot ce facem noi!

Robert si Eva deja sunt copii mari si eu ma declar tare mandra de ei! La doar 3 ani si 8 luni ne intelegem de minune! Pe limba romana si un pic pe cele straine 🙂 Sunt la etapa in care isi insusesc rapid cuvinte noi!

Si pentru ca le-am tot repetat, uneori obsesiv recunosc,  sa nu le foloseasca fara a le cunoaste sensul, ma trezesc mereu asaltata : „Mami cum este corect?”, „Tati ce inseamna …” Si episodul asta se repeta de cateva zeci de ori..intr-o  zi! S-ar putea spune ca sunt de ceva vreme un dictionar explicativ ambulant!

Continue reading »

Cu copiii la shopping, dupa cadouri!

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici! Astazi va voi impartasi impresii despre cum este sa mergi la shopping cu copiii, dupa cadouri. Da, cred ca deja stiu ce ganditi, dar va asigur ca a fost haios si nu foarte usturator la buzunar 🙂

In weekend ne-am inarmat cu rabdare si ne-am inhamat la sania lui Mos Craciun, cu tot cu copiii din dotare, ca sa facem un prim tur in cautare de cadouri perfecte! Noi, ca de fiecare data, am ales Centrul Comercial Auchan Galati si va indemn si pe voi sa il vizitati cu drag! Sigur veti gasi ceea ce cautati si veti avea de unde alege!

Continue reading »

Gatitul de weekend in familie

Gatitul de weekend in familie
Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici!

Am cam disparut din peisaj in ultima perioada, insa am revenit cu distractii de weekend :)Dupa plimbari prin soarele mult dorit ne-am oprit si la masa. Si am inceput sa o pregatim in familie. Ca pe vremuri …

Cu siguranta va amintiti ce ajutoare de nadejde eram in bucatarie, atunci cand eram copii. Eu si acum imi aduc aminte cum imi bagam degetele in aluatul de cozonac si il mancam pe furis asa crud. Bunica il framanta cu atata patos, il tavalea si rasucea de crestea ca in povesti!  Si era atat de gustoooos! Ispita dulce ce mai 🙂 Apoi ce credeti, ca Eva si Robert sunt mai prejos?

Continue reading »

La multi ani, bunica draga!

Leave a comment

 

Astazi a fost una dintre acele zile cu emotii. Calde, blande, cu amintiri din copilarie. Multe, frumoase, marunte, cu iz de cozonac si mangaiere de bunica ce ne bucura vietile cu prezenta ei. Astazi am retrait un pic din mine copil si recunosc ca imi pare atat de rau ca a trecut timpul si m-am grabit sa cresc…

Ieri alergam cu bratele deschise pe afara si ma lasam alintata de bunica mea draga, care ne rasfata pe mine si pe sora mea, cu cele mai gustoase gogosi sau cu cei mai fragezi cozonaci! Imi ascundea biberonul cu lapte( la 4 ani deja!) si mi-l oferea cu caldura unui secret bine stiut numai de noi 🙂 In fata oglinzii ei ma costumam cu toate fostele rochii ale mamei si ma vedeam atat de frumoasa! Ca doar bunicii stiu sa pastreze amintiri in toate hainele uzate si de mult nemaipurtate de nimeni.

Mai tarziu cand am crescut, ne incuraja cum se pricepea ea mai bine. Suferea alaturi de noi si se bucura pentru fiecare reusita! Uneori o certa si pe mama daca ii parea nedreapta cu noi, atat de mult ne iubea.

Astazi au trecut multi ani peste aceste amintiri, insa ea este la fel de puternica si de senina ca intotdeauna! Este o strabunica incercata, dar iubitoare, recunoscatoare pentru 80 de aniversari impreuna! Si pentru o pereche de stranepoti minunati, veniti ca un dar divin!

As avea atat de multe sa o intreb, dar nu as vrea sa o ravasesc mai mult decat este deja. Poate ca totusi imi voi face curaj si am sa o provoc sa imi povesteasca cum se simte un suflet atat de bun, incarcat cu 80 de ani de bagaje emotionale. Ce ar face diferit daca ar avea ocazia sa o ia de la capat? Ce sunt regretele si daca merita sa le purtam cu noi ani de-a randul? Daca i-a parut rau vreodata ca imbatraneste sau isi poarta varsta cu mandrie? Off si cate si mai cate!

Nu mi-ar ajunge o vacanta sa ma satur de povestit cu ea, despre ea, de-ale vietii! Dar astazi este despre ea si eu ma bucur precum un copil de bunica mea! Sa ne traiesti multi ani de acum inainte si sa ne iubesti mai mult, daca mai e loc in inima ta mare!!

La multi ani bunica Ita de 80 de ori!!!!

 

 

sursa foto : www.pinterest.com

 

Pasaport de gradinita

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici!Sper ca toate inceputurile v-au gasit bine, cu zambetul pe buze! Eu am disparut din „peisaj” o perioada, pentru ca toamna a semanat multa noutate si in viata noastra. Dupa ce m-am dedicat ultimilor 3 ani gemenilor iubiti, 1 septembrie m-a gasit in campul muncii…evident cu tot cu Robert si Eva!Care alaturi si impreuna cu mine au inceput si ei un nou capitol : gradinita! Asa ca in prezent lucram la pasaportul care ne va calauzi in lumea copilariei, pe toti 3!

Am ales sa incep lucrul alaturi de niste oameni plini de sentimente frumoase, dedicati a ceea ce fac, cu care mi-am dorit sa colaborez.Proiectul lor este nascut din iubire pentru copii si pasiune pentru educatie, asa ca e lesne de inteles de ce am acceptat sa avem un drum comun.Insa ca orice nou inceput, este inca greu pentru mine.Sa asimilez informatiile, sa ma supun unui program impus, sa pot inmagazina ceva energie si pentru finalul de zi, cand incepe de fapt ziua de munca de acasa. Sincer nu credeam ca imi va fi atat de greu, insa realitatea de zi cu zi imi dovedeste contrariul!

Am lasat in urma 3 ani frumosi, in care ne-am avut unii pe altii exclusiv. Ne-am jucat, am invatat si ne-am bucurat de libertate! Sa inchid usa atat de repede peste aceasta perioada, pentru ca o alta bate frenetic la fereastra, imi pare un pic cam prematur. Pot intelege ca exista etape, insa rupturile bruste de ritm sunt atat de naucitoare!

Acum diminetile sunt haotice, cu mic dejun la volan(pentru mine cel putin), haine imprastiate si o agitatie nefireasca in jur, urmate de un real maraton in trafic, pentru a ajunge la timp. Dupa-amiezile sunt un pic mai relaxante, pana ajung efectiv acasa, cand incepe curatenia si toate cate se desprind din peisaj mai apoi : masa, spalat, pregatiri de a doua zi, baie, curat si daca mai ramane niscaiva timp, adorm de cele mai multe ori in fata planificarilor. Va suna cunoscut pana aici? Pun pariu ca ati trecut pe aici, macar o data in viata! Nu mai suntem la fel de veseli, de constienti unii de altii, de relaxati.Totul in jur este tensionat ca sa ne putem incadra intr-un program, „sa fim in rand cu lumea”. Si daca lumea nu ma place asa cum sunt acum? Daca eu nu ma plac asa, ce fac? Daca cei mici se vor indeparta, pentru ca nu le voi mai acorda aceeasi atentie?

Partea buna este ca Robert si Eva s-au acomodat destul de bine cu ideea de gradinita. Cel putin pentru moment.Mai sunt clipe in care ii simt suparati, refuza sa mearga si vor sa stam impreuna acasa, ca si pana acum.Si atunci ma intreb cu adevarat, daca am procedat bine inrolandu-ma din nou.

Oamenii de acolo, activitatile frumoase pe care le desfasoara impreuna cu doamna educatoare, faptul ca zburda prin aer liber de 2 ori pe zi, le hranesc curiozitatea si dorinta de a mai vrea totusi sa incerce inca o zi. Si inca una si se termina saptamana 🙂 Acum abia asteptam ziua de vineri, de parca pana acum nici nu am stiu de existenta ei!

Asadar cu asta mi-am incarcat timpul, cata vreme am disparut cu tot cu vocea mea. Si inca ma acomodez cu ideea, incercand sa gasesc echilibrul perfect. Sa nu fie resimtite schimbarile majore si totusi sa ne strecuram cumva si noi in peisaj. Noroc de un sot rabdator si a toate intelegator! El inca asteapta sa treaca timpul, ca sa avem si raspunsurile la dileme. El crede in noi si eu stiu ca ne va sprijini neconditionat!

La voi cum a fost? Ce ati ales sa faceti dupa concediu de crestere copil? Si mai ales cum ati stiut ca ati ales drumul cel bun? Ati simtit vreun moment ca aveti un pasaport de gradinita expirat?

 

pasaport de gradinita