Pasaport de gradinita

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici!Sper ca toate inceputurile v-au gasit bine, cu zambetul pe buze! Eu am disparut din „peisaj” o perioada, pentru ca toamna a semanat multa noutate si in viata noastra. Dupa ce m-am dedicat ultimilor 3 ani gemenilor iubiti, 1 septembrie m-a gasit in campul muncii…evident cu tot cu Robert si Eva!Care alaturi si impreuna cu mine au inceput si ei un nou capitol : gradinita! Asa ca in prezent lucram la pasaportul care ne va calauzi in lumea copilariei, pe toti 3!

Am ales sa incep lucrul alaturi de niste oameni plini de sentimente frumoase, dedicati a ceea ce fac, cu care mi-am dorit sa colaborez.Proiectul lor este nascut din iubire pentru copii si pasiune pentru educatie, asa ca e lesne de inteles de ce am acceptat sa avem un drum comun.Insa ca orice nou inceput, este inca greu pentru mine.Sa asimilez informatiile, sa ma supun unui program impus, sa pot inmagazina ceva energie si pentru finalul de zi, cand incepe de fapt ziua de munca de acasa. Sincer nu credeam ca imi va fi atat de greu, insa realitatea de zi cu zi imi dovedeste contrariul!

Am lasat in urma 3 ani frumosi, in care ne-am avut unii pe altii exclusiv. Ne-am jucat, am invatat si ne-am bucurat de libertate! Sa inchid usa atat de repede peste aceasta perioada, pentru ca o alta bate frenetic la fereastra, imi pare un pic cam prematur. Pot intelege ca exista etape, insa rupturile bruste de ritm sunt atat de naucitoare!

Acum diminetile sunt haotice, cu mic dejun la volan(pentru mine cel putin), haine imprastiate si o agitatie nefireasca in jur, urmate de un real maraton in trafic, pentru a ajunge la timp. Dupa-amiezile sunt un pic mai relaxante, pana ajung efectiv acasa, cand incepe curatenia si toate cate se desprind din peisaj mai apoi : masa, spalat, pregatiri de a doua zi, baie, curat si daca mai ramane niscaiva timp, adorm de cele mai multe ori in fata planificarilor. Va suna cunoscut pana aici? Pun pariu ca ati trecut pe aici, macar o data in viata! Nu mai suntem la fel de veseli, de constienti unii de altii, de relaxati.Totul in jur este tensionat ca sa ne putem incadra intr-un program, „sa fim in rand cu lumea”. Si daca lumea nu ma place asa cum sunt acum? Daca eu nu ma plac asa, ce fac? Daca cei mici se vor indeparta, pentru ca nu le voi mai acorda aceeasi atentie?

Partea buna este ca Robert si Eva s-au acomodat destul de bine cu ideea de gradinita. Cel putin pentru moment.Mai sunt clipe in care ii simt suparati, refuza sa mearga si vor sa stam impreuna acasa, ca si pana acum.Si atunci ma intreb cu adevarat, daca am procedat bine inrolandu-ma din nou.

Oamenii de acolo, activitatile frumoase pe care le desfasoara impreuna cu doamna educatoare, faptul ca zburda prin aer liber de 2 ori pe zi, le hranesc curiozitatea si dorinta de a mai vrea totusi sa incerce inca o zi. Si inca una si se termina saptamana 🙂 Acum abia asteptam ziua de vineri, de parca pana acum nici nu am stiu de existenta ei!

Asadar cu asta mi-am incarcat timpul, cata vreme am disparut cu tot cu vocea mea. Si inca ma acomodez cu ideea, incercand sa gasesc echilibrul perfect. Sa nu fie resimtite schimbarile majore si totusi sa ne strecuram cumva si noi in peisaj. Noroc de un sot rabdator si a toate intelegator! El inca asteapta sa treaca timpul, ca sa avem si raspunsurile la dileme. El crede in noi si eu stiu ca ne va sprijini neconditionat!

La voi cum a fost? Ce ati ales sa faceti dupa concediu de crestere copil? Si mai ales cum ati stiut ca ati ales drumul cel bun? Ati simtit vreun moment ca aveti un pasaport de gradinita expirat?

 

pasaport de gradinita

 

 

Cum privim peripetiile din vacanta? Le acceptam sau le dosim?

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici! Si bine ati revenit din vacanta! Cred ca oriunde ati ales sa mergeti, experienta de a petrece vara impreuna cu cei dragi, a fost una grozava! Pun pariu ca aveti o sumedenie de amintiri frumoase colectionate! Insa ce facem cu momentele neplacute din vacanta , pe ele unde le indesam? In sertarul cu amintiri din vacanta, alaturi de celelalte pe care invatam astfel sa le apreciem mai mult  sau le ascundem sub pres si nu le mai invocam niciodata? Stiti despre ce vorbesc, asa-i? Da acele momente in care am suferit un accident, in care ne-am simtit rau sau in care am ajuns de la bal la spital. Acele clipe ce par o eternitate, care se agata cu incapatanare de vacantele noastre si tin mortis sa ramana ca o pecete peste amintirile faurite impreuna cu cei dragi!

Noi am avut de toate in aceasta vara cu gemenii nazdravani! Si frumoase si mai putin frumoase! Si desi imi doresc sa nu fi existat decat cele vesele, tot am marcat si momente de tensiune maxima!

In vara aceasta am plecat impreuna cu Robert si Eva la mare si la munte. Sa fie de toate pentru toti! Dar in nici unul dintre locuri nu am ocolit peripetiile.La mare am ajuns la spital, pentru ca Eva varsa tot ce manca. Dupa ceva emotii am rezolvat cu un siropel si multa atentie la mancare si la apa marii, care se pare ca este o cauza serioasa de imbolnavire la copii.La munte insa emotiile au crescut pana la disperare!

Tot Eva, intr-un moment de indepedenta, a cazut pe scarile turnului din Castelul de Lut. Atat de mult mi-am dorit sa vizitez Valea Zanelor, insa asa cu un gust amar am ramas, datorita acestui incident! Efectiv s-a pravalit pe scari, precum se rostogoleste o jucarie de plus! Sa va pot descrie in cuvinte ce am simtit, imi este imposibil!

Cand am auzit strigatul disperat al sotului meu, am crezut ca mi-a inghetat inima! Nu stiam unde sa alerg mai repede si cum sa ma rog mai mult, cu disperare in suflet!

Cand am ajuns am luat-o la piept si am plans cu ea.De teama , de bucurie ca e in viata, de frica sa nu urmeze ceva grav, de ciuda ca s-a intamplat! Am coborat impreuna la rau si am pus gheata local, am spalat-o cu multa apa rece pe fata si am incercat sa raman calma. Faptul ca plangea ma linistea cumva, faptul ca se lovise atat de urat ma ingrozea! Am petrecut restul dupa amiezii acolo, la umbra, urmarind evolutia si miscarile ei, la sfatul medicului. Si zilele urmatoare la fel. Insa teama era si ea prezenta si la fel de vie precum iubirea si grija noastra.

Evolutia Evei a fost una pozitiva, din mare fericire pentru noi toti! Insa pecetea negativa a suferintei, neputintei si temerii ne-a urmarit tot restul vacantei. Pe care am si prelungit-o cu inca doua zile, ca sa ne bucuram mai mult unii de altii. Experienta traita a fost ca un dus rece pentru noi, care am uitat de orice nemultumire inchipuita si am invatat sa traim clipa! Si chiar am reusit sa avem o vacanta memorabila!

De atunci tot incerc sa fac pace cu mine si sa asez intamplarea neplacuta intr-un loc ce i se cuvine.Dar nu reusesc sa o fac sa nu umbreasca intreaga amintire de vacanta. De curand cineva drag mi-a spus ca va trebui sa revenim acolo ca sa cream o amintitre frumoasa, care sa echilibreze emotiile traite. Adica sa nu bag sub pres ci sa imi infrunt temerea si sa nu o las sa ma urmareasca, intristandu-ma.

Voi cum priviti peripetiile din vacante? Va umbresc si acum zambetul cand va amintiti de ele?

 

Cum privim peripetiile din vacanta? Le aceptam sau le dosim?

 

In cautarea entuziasmului pierdut!

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici! Astazi mi-am propus sa abordez un subiect real, cat de poate de actual si de neinteles pentru mine, in acelasi timp. Manata de dorinta de a intelege de ce noi ca oameni, in genere, ne sabotam intre noi si de experienta emotionala traita in ultima perioada.

Cu cea mai mare sinceritatea va spun, ca de cand cu cei mici si toate cate se schimba in viata unei femei ce devine mamica, si eu m-am lasat coplesita. De treburile casnice, de grija copiilor, de teama de a nu da gres in educatia lor, de teama de a nu uita sa fiu o sotie buna si tot asa.Vedeti ca toate se rezuma la o temere. Asta inseamna ca incet-incet eu am dezvoltat o teama imensa pentru orice!Chiar si pentru ceva ce nu exista, sau de care nu este cazul sa imi fie frica. Creierul meu a transformat totul in teama si de aici pana la povestea drobului de sare nu mai e mult.

Incet dar sigur, o data cu aceste temeri nejustificate, inexistente, prezente doar in mintea mea, mi-am pierdut entuziasmul. Iar eu prin definitia lasata de mama natura si mostenirea transmisa de mama mea,  sunt 50% ambitie si 50% entuziasm. Sau zvac, asa mai pe romaneste, intr-o exprimare mai putin academica.

Daca ambitia este inca statornica, bine ancorata in ADN-ul personal, cu entuziasmul e de furca. L-am ratacit pe undeva pe drum, intre teama de orice si rautatea gratuita intalnita in cale. Rautate care de multe ori vine de la genul feminin (o rautate-doua rautati), ca altfel nici nu s-ar putea! Asta imi aminteste de Mihaela Tatu, care la un eveniment unde ne aflam amandoua, a vorbit mult despre rautatea dintre femei.Si Doamne cata dreptate are! A dedicat o parte importanta a serii acestui subiect si incep sa inteleg de ce.

Dragilor nu e nici una mai buna decat cealalta! Facem lucrurile diferit, atata tot! Fiecare este cea mai buna sotie, mama, sora, antreprenoare in ochii celor apropiati! Sa nu mai oferim rautate cu atata candoare, ca asta nu ne face mai bune. In ochii nimanui! Nici macar nu ne ofera satisfactii! Cel putin NU pe termen lung. Sa alegem ce e mai frumos si bine pentru noi si ai nostri si sa renuntam la „curtea vecinului”!

Daca in schimb ne-am uni fortele, ajutandu-ne una pe alta, zau ca am schimba lumea! Din temelii chiar! Cu toata convingerea de care dau dovada zilnic, cred asta! Entuziasm sau convingere pe care apropo, intre timp am inceput sa o regasesc. Dupa ce am citit carti, articole, am intrebat, m-am documentat despre integrarea creierului, despre emotii si trairi, dupa o tona de introspectii, am reusit! Cum ??

Intalnind in drumul meu, oameni frumosi sufleteste! Oameni care isi urmeaza calea si nu pleaca urechea la rautati! Oameni inteligenti emotional, academic vorbind. Oameni care stiu ca lucrurile trainice cu drag se infaptuiesc! Oameni care inteleg mai bine decat orice, ca fiecare zambet si idee buna aduce plus valoare. Oameni care stiu ca impreuna se nasc cele mai frumoase proiecte. Si mai presus de orice, oameni care nu stiu ce inseamna rautatea!

Voi in ce categorie va aflati? V-ati intrebat vreodata? In momentele de sinceritate, care se petrec de regula intre somnul copilului, scutece, mancare, educatie, piata, facturi, sot, sortare hainute, jucarii, gestionare conflicte intre copii, joc, cantece si ce a mai ramas…Daca a mai ramas timp si de altceva…

Maternitatea ne face mai frumoase fizic, e dovedit! Insa si sufletul si mintea au nevoie de frumos! Sa nu ridicam ziduri de rautati intre noi si celelalte, doar pentru ca noi suntem mame, zic! Si multe altele sunt. Exact la fel de bune! Cu nopti nedormite la pachet si cearcane pana la genunchi, FIECARE dintre noi este cea mai buna versiune pentru cei dragi!

 

 

 

Cel mai cel bi bunic si tatic!

Leave a comment

 

Asta e un articol de suflet!Va spun de la bun inceput, ca deja imprastii emotii pe tastatura 🙂

Ieri a fost o zi speciala! Si nu, nu am serbat ziua gemenilor! Dar am felicitat, imbratisat si iubit pe cel mai cel bi bunic si tatic!

Tata, pentru ca despre el e vorba, este un om…bun.Asta este primul cuvant ce imi vine in minte cand ma gandesc la el. Bun in adevaratul sens al cuvantului. Si sunt mandra ca sunt fiica lui!Sunt foarte fericita ca am ocazia sa il mostenesc, din multe puncte de vedere. Nu eu nu sunt nici pe departe atat de marinimoasa, de blanda si de generoasa ca el! Dar sunt fiica lui si asta ma face cu adevarat mai buna, mai marinimoasa, mai generoasa!

Tata este asa de cand il stiu eu. Un familist convins, saritor, un real sprijin pentru cei apropiati! Intotdeauna a avut cuvinte frumoase pentru noi. Putine dar frumoase!Nu isi etaleaza emotiile pe tava si nici nu i-o pot cere.Asa e el. Dar e perfect asa cum e!

Tata este genul de parinte ce traieste alaturi de mama, fiecare moment din viata copilului. Un parinte implicat cum am spune noi azi. Stie si ii place sa fie parte din universul copiilor. Asa cum era cand eram copil!

Tata este astazi si de 3 ani bi bunic, adica bunic de gemeni.Si este un bunic minunat! Emotiile incep sa il tradeze, o data cu venirea celor mici! Dar rabdarea nu il paraseste niciodata! Se bucura de fiecare revedere si ii place sa petreaca timp mesterind mereu ceva pentru noi. De altfel acum Robert si Eva cum se strica cate o jucarie, hop ma cheama sa il sunam pe taia :)) Si ei au invatat lectia :))

Tata este un meserias impecabil! Pe ce pune mana face minuni! Si desi in sinea lui si prin educatia primita, este mai conservator, are abilitati de lider si nu ii este teama sa isi sustina punctul de vedere! Me proud 🙂

Tata este un mustacios simpatic de 2 metri ce adora pescuitul! Si pentru ca si noi il adoram pe el, l-am surprins ieri cu un cadou personalizat, marca LumeaMea. A fost atat de incantat de cadou, ca si noi cand l-am vazut!

As mai scrie multe despre el, dar ma rezum la a spune ca, in general, tata este unul si bun! Iar al meu se intampla sa fie cel mai bun 🙂

La multi ani puiutu de 1000 de ori! La dublu 🙂

 

 

Mini vacanta cu un nou membru de familie

Leave a comment

 

In weekend am fugit de acasa!Asa cum faceam doar noi doi, odinioara.Fara prea multe pregatiri si fara sa zabovim, am aruncat in masina cateva schimburi, doi copii si crema de soare si am pornit la drum.Sa scapam de caldura, de monotonie.Tati avea nevoie de o pauza, dupa o perioada aglomerata la lucru, mami avea nevoie de o schimbare de peisaj si Robert si Eva…ei bine ei sunt la pachet, asa ca au nevoie sa fie impreuna cu noi.Mai ales la distractie 🙂

Ne-am oprit la Targu Ocna unde padurea cu racoare si miros de rasina, isi face culcus in suflete de la prima intalnire.Gazda primitoare ne-a fost pensiunea Portile Ocnei.Va recomand cu drag sa ajungeti acolo!Macar o data si apoi sigur veti reveni!Am admirat peisaje, am adulmecat aerul proaspat, am ademenit copiii la dese plimbari in natura si am asezonat totul cu un membru nou de familie.

Ca doar la casa cu gemeni un caine mai lipsea, pentru ca peisajul sa fie complet…haotic :))

Pe Liza am cunoscut-o in perindarile noastre la ferma Stana Dacilor, unde cei mici au vizitat culcusul fiecarui animal in parte, mediul lor natural, au calarit si au zburdat veseli si mai ales liberi, prin iarba deasa, racoroasa!Catelusa cu ochi de fragi si botic pufos a venit la noi, ne-a intampinat bucuroasa si la final de sejur am luat-o acasa!Lesne de inteles ce chiote de veselie au acompaniat tot drumul pana inapoi acasa :)Acum Liza se acomodeaza.Si noi cu ea.Este un ciobanesc carpatin de 1 luna si jumatate, deci un copil de catel.Ca doar nu erau de ajuns doi!

Insa lasand gluma deoparte, am considerat impreuna cu tati ca este momentul ca sa avem in curte un viitor paznic de soi.Si pentru copii si pentru noi.Nu de alta dar tatal Lizei este un urs de caine de 70 de kg!

Cumva simt ca un animal de companie, care clar este un nou membru de familie,  ii va responsabiliza mai mult si ii va face mai sensibili fata de animale.Pana la urma un copil care nu iubeste animalele, nu se poate conecta la natura.Si noi traim exact in mijlocul ei!

Voi cand ati simtit ca un nou membru de familie va lipseste din tablou?Si cum s-au adaptat copiii la viata cu un animal de companie?

 

Mini vacanta cu un nou membru de familie

 

 

Cele mai frumoase daruri de 1 iunie : cartile si povestile lor!

Leave a comment

 

Vine peste noi cea mai frumoasa si pura zi din tot anul!Ziua cand serbam copiii din intreaga lume.Cu tot ceea ce reprezinta ei pentru noi! Cu fiecare lume noua ce renaste la auzul primului scancet.Cu fiecare zana buna ce ia fiinta la fiecare intai suras de copil inocent. Cu fiecare gangurit  suav ce aduce soarele pe cer si alunga norii dimprejur. Cu fiecare nou copil lumea reinvie asa ca e cumva  dreptul lor sa aiba o zi in care cu totii sa ne bucuram de inocenta copilariei!De baloane de sapun si vata de zahar.De joc si joaca.De carti si povesti.

Si daca inca nu stiti ce sa le oferiti in dar copiilor de langa voi, ca multumire doar pentru ca exista in viata voastra, oferiti-le povesti. Si timp de calitate impreuna.Oferiti-va pentru o zi lor si aplecati-va la propriu sa le ascultati dorintele. Creati povesti, desenati povesti, cititi impreuna povesti si faceti ca ziua intreaga sa fie de poveste.Si toate celelalte la fel!Pentru ce ei in sine, copiii, sunt cele mai frumoase povesti ale vietii!

Robert ei Eva sunt si povestile mele, atat de frumos incriptate in sufletul meu!Nici un lucru din lumea asta nu ar putea sa fie mai pretios decat povestea pe care o scriem impreuna zi de zi.O poveste cu zambete si imbratisari infinite, cu glasuri zglobii si pupici la dublu 🙂

De buna seama ca am inceput sa le citesc povesti de pe vremea cand erau in burtica.Si acum multe carti de povesti ilustrate pentru copii sunt preferatele lor!In fiecare zi citim, povestim si descoperim noi si noi personaje!Asa ca daca nu stiti ce sa le daruiti copiilor de ziua lor, va spun eu. Multe povesti!Si in ajutor de data asta ne vine tuturor editura Univers Enciclopedic Junior, ce ofera 50% reducere la carti ilustrate pentru copii si transport gratuit in toata tara!Cartile lor ne incanta multe Ateliere si fac fericiti o gramada de copii!Mai mici sau mai mari toti au cate un titlu preferat.

Noi deja avem stocul aproape complet!Cu carti, povesti si momente magice de petrecut impreuna.Exact ca atunci cand gemenii mici de tot ma ascultau din burtica citindu-le aventuri, basme si cate-n luna si-n stele!Asa-i ca deja simtiti si voi magia?

Fiti copii pentru o zi si va spun va veti dori sa ramaneti asa in fiecare zi din an!Lasati copiii sa va arate calea jocului si bucuriei si uitati de griji.Radeti, alergati, inaltati zmee, cititi si creati povesti!

Asa ca va dorim si voua tuturor un 1 iunie de basm!Cu povesti ilustrate si momente minunate!

 

carti ilustrate pentru copii

 

Joaca cu copiii aduce premii in familie la Galati!

Leave a comment

 

La buna dimineata de inceput de weekend, dragi mamici de pici!Mi-am propus astazi sa va inspir, ca tot vin cateva zile libere, in care veti petrece timp impreuna cu copiii!Din pacate vremea ne joaca feste se pare, dar am eu o solutie faina tare de a alunga norii.Joaca si jocul, ca tot am abordat zilele trecute acest subiect.Stiu ca pare precum o poveste fara sfarsit acest subiect, insa e cat se poate de actual si real!Copiii au nevoie de prezenta noastra, a parintilor si in forma ludica.Nu doar de simpla prezenta statica.

Asa ca va invit sa va alaturati lor si sa va descretiti fruntile, jucandu-va impreuna.Si veti fi si premiati pentru distractie ceea ce suna si mai bine, nu?Asa-i ca va vine sa zambiti deja?

In perioada 20 mai – 10 iunie Centrul Comercial Auchan Galati a pregatit un program plin de activitati creative si distractive dedicate intregii familii, pentru a sarbatori bucuria copilariei alaturi de toti cei dragi!

In zilele de 27 mai, 3 şi 10 iunie, intre orele 17:00 – 19:00, copiii si adultii sunt invitati sa se joace si sa se distreze impreuna, sa inventeze si sa construiasca povesti, sa picteze si sa modeleze, sa exploreze si sa interpreteze tot felul de roluri si sa lucreze impreuna la diverse proiecte creative. Suna bine, stiu dar asta e abia inceputul! Mi exact Centrul comercial  ne pune la dispozitie spatiul, jocurile, atmosfera, dar mai ales, buna dispozitie si cheful de joaca, ca sa ne destindem alaturi de cei mai dragi din viata noastra : copiii!

Si pentru ca se aproie cu pasi repezi ziua lor, Joi 1 iunie, in ziua libera dedicata distractiei copiilor alaturi de parinti, ne sunt pregatite o serie de animatii, printre care un atelier inedit de pictura pe napolitane la ora 16:00. Totul va culmina cu momentul special de la ora17:00, spectacolul teatrului de papusi Gulliver – Scufita Roșie.

De asemenea, in fiecare sambata, intre orele 11:30 – 13:30, vizitatorii centrului comercial sunt asteptaţi sa se bucure de o sedintă foto dedicata familiei , realizata de un fotograf profesionist.

 

traieste bucuria copilariei in familie

 

Si acum bomba sa ne pice trompa 🙂 Pentru familiile iubitoare de tehnologie, echipa de oameni energici, pozitivi si deschisi ai Centrului Comercial Auchan, a creat aplicatia prin care toata familia  se strange la joaca. Jocurile disponibile se joaca simplu si rapid, utilizand sagetile tastaturii pentru a debloca rand pe rand fiecare membru al familiei. Ce credeti ca faceam aseara cu Robert si Eva cocotati pe mine?Deblocam de zor casute si ne amuzam de jocul propus!Te cuprinde rau mai ales atunci cand familiile care castiga, sunt rasplatite cu un kit de joaca pentru toti cei dragi!!!Cat de faina e ideea asta?!!Mie mi se pare geniala!Kitul conţine o colectie de 8 provocari amuzante si un joc de rummy.Maine merg si eu sa le ridic si va pun poze 🙂 Premiile pot fi ridicate in fiecare zi de vineri – 26 mai, 2 si 9 iunie – intre orele 16:00 – 20:00 de la HappyTeam. 

Totodata, pentru ca era tehnologiei este in continua crestere, a fost creat in centrul comercial, un joc distractiv pentru intreaga familie, ce utilizeaza un ecran interactiv si tehnologia Kinect a Microsoft. Tot ce trebuie sa fac parintii si copii este sa se aseze in fata ecranului si sa selecteze din galeria propusa, costumul personajului preferat de desene animate. Apoi zambesc si realizeaza un gif pe care il pot trimite pe mail sau sms.Ca amintirile jocului in familie sa ramana imortalizate pentru posteritate 🙂

Si  pentru ca asta nu e tot, vine si cireasa de pe tort!Toti cei care isi ridica premiul intra automat in tombola pentru a castiga o vacanta la Disneyland Paris!!!! Da ati citit bine!Nu glumesc cu nimic!

Altfel spus daca ne jucam si ne simtitm bine impreuna cu copiii din dotare, castigam cu totii!

Ei pe noi drept parteneri redutabili de joaca, noi timp de calitate cu copiii si impreuna un super joc de familie!Platforma de unde jocul poate fi accesat este  www.bucurieimpreuna.ro . Este foarte dinamica si atractiva, va spun!Nu sunt eu pro tehnologie pentru copii, insa 5 minute de actiune in familie, nu cred ca fac gaura in cer.Nu una asa de mare!

Simt cum v-am starnit ca de inceput de weekend, la joaca!Va doresc tuturor mult succes si nu uitati sa spuneti tuturor parintilor ce ii cunoasteti ca la Centrul Comercial Auchan, joaca cu copiii aduce premii in familie la Galati!