Am ajuns in alta etapa : „Mami cum este corect?”

Mami cum este corect?
Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici si in 2018! Sa avem un an cu copii sanatosi si promit sa va tin tot mai aproape de tot ce facem noi!

Robert si Eva deja sunt copii mari si eu ma declar tare mandra de ei! La doar 3 ani si 8 luni ne intelegem de minune! Pe limba romana si un pic pe cele straine 🙂 Sunt la etapa in care isi insusesc rapid cuvinte noi!

Si pentru ca le-am tot repetat, uneori obsesiv recunosc,  sa nu le foloseasca fara a le cunoaste sensul, ma trezesc mereu asaltata : „Mami cum este corect?”, „Tati ce inseamna …” Si episodul asta se repeta de cateva zeci de ori..intr-o  zi! S-ar putea spune ca sunt de ceva vreme un dictionar explicativ ambulant!

Continue reading »

Cu copiii la shopping, dupa cadouri!

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici! Astazi va voi impartasi impresii despre cum este sa mergi la shopping cu copiii, dupa cadouri. Da, cred ca deja stiu ce ganditi, dar va asigur ca a fost haios si nu foarte usturator la buzunar 🙂

In weekend ne-am inarmat cu rabdare si ne-am inhamat la sania lui Mos Craciun, cu tot cu copiii din dotare, ca sa facem un prim tur in cautare de cadouri perfecte! Noi, ca de fiecare data, am ales Centrul Comercial Auchan Galati si va indemn si pe voi sa il vizitati cu drag! Sigur veti gasi ceea ce cautati si veti avea de unde alege!

Continue reading »

Gatitul de weekend in familie

Gatitul de weekend in familie
Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici!

Am cam disparut din peisaj in ultima perioada, insa am revenit cu distractii de weekend :)Dupa plimbari prin soarele mult dorit ne-am oprit si la masa. Si am inceput sa o pregatim in familie. Ca pe vremuri …

Cu siguranta va amintiti ce ajutoare de nadejde eram in bucatarie, atunci cand eram copii. Eu si acum imi aduc aminte cum imi bagam degetele in aluatul de cozonac si il mancam pe furis asa crud. Bunica il framanta cu atata patos, il tavalea si rasucea de crestea ca in povesti!  Si era atat de gustoooos! Ispita dulce ce mai 🙂 Apoi ce credeti, ca Eva si Robert sunt mai prejos?

Continue reading »

La multi ani, bunica draga!

Leave a comment

 

Astazi a fost una dintre acele zile cu emotii. Calde, blande, cu amintiri din copilarie. Multe, frumoase, marunte, cu iz de cozonac si mangaiere de bunica ce ne bucura vietile cu prezenta ei. Astazi am retrait un pic din mine copil si recunosc ca imi pare atat de rau ca a trecut timpul si m-am grabit sa cresc…

Ieri alergam cu bratele deschise pe afara si ma lasam alintata de bunica mea draga, care ne rasfata pe mine si pe sora mea, cu cele mai gustoase gogosi sau cu cei mai fragezi cozonaci! Imi ascundea biberonul cu lapte( la 4 ani deja!) si mi-l oferea cu caldura unui secret bine stiut numai de noi 🙂 In fata oglinzii ei ma costumam cu toate fostele rochii ale mamei si ma vedeam atat de frumoasa! Ca doar bunicii stiu sa pastreze amintiri in toate hainele uzate si de mult nemaipurtate de nimeni.

Mai tarziu cand am crescut, ne incuraja cum se pricepea ea mai bine. Suferea alaturi de noi si se bucura pentru fiecare reusita! Uneori o certa si pe mama daca ii parea nedreapta cu noi, atat de mult ne iubea.

Astazi au trecut multi ani peste aceste amintiri, insa ea este la fel de puternica si de senina ca intotdeauna! Este o strabunica incercata, dar iubitoare, recunoscatoare pentru 80 de aniversari impreuna! Si pentru o pereche de stranepoti minunati, veniti ca un dar divin!

As avea atat de multe sa o intreb, dar nu as vrea sa o ravasesc mai mult decat este deja. Poate ca totusi imi voi face curaj si am sa o provoc sa imi povesteasca cum se simte un suflet atat de bun, incarcat cu 80 de ani de bagaje emotionale. Ce ar face diferit daca ar avea ocazia sa o ia de la capat? Ce sunt regretele si daca merita sa le purtam cu noi ani de-a randul? Daca i-a parut rau vreodata ca imbatraneste sau isi poarta varsta cu mandrie? Off si cate si mai cate!

Nu mi-ar ajunge o vacanta sa ma satur de povestit cu ea, despre ea, de-ale vietii! Dar astazi este despre ea si eu ma bucur precum un copil de bunica mea! Sa ne traiesti multi ani de acum inainte si sa ne iubesti mai mult, daca mai e loc in inima ta mare!!

La multi ani bunica Ita de 80 de ori!!!!

 

 

sursa foto : www.pinterest.com

 

Pasaport de gradinita

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici!Sper ca toate inceputurile v-au gasit bine, cu zambetul pe buze! Eu am disparut din „peisaj” o perioada, pentru ca toamna a semanat multa noutate si in viata noastra. Dupa ce m-am dedicat ultimilor 3 ani gemenilor iubiti, 1 septembrie m-a gasit in campul muncii…evident cu tot cu Robert si Eva!Care alaturi si impreuna cu mine au inceput si ei un nou capitol : gradinita! Asa ca in prezent lucram la pasaportul care ne va calauzi in lumea copilariei, pe toti 3!

Am ales sa incep lucrul alaturi de niste oameni plini de sentimente frumoase, dedicati a ceea ce fac, cu care mi-am dorit sa colaborez.Proiectul lor este nascut din iubire pentru copii si pasiune pentru educatie, asa ca e lesne de inteles de ce am acceptat sa avem un drum comun.Insa ca orice nou inceput, este inca greu pentru mine.Sa asimilez informatiile, sa ma supun unui program impus, sa pot inmagazina ceva energie si pentru finalul de zi, cand incepe de fapt ziua de munca de acasa. Sincer nu credeam ca imi va fi atat de greu, insa realitatea de zi cu zi imi dovedeste contrariul!

Am lasat in urma 3 ani frumosi, in care ne-am avut unii pe altii exclusiv. Ne-am jucat, am invatat si ne-am bucurat de libertate! Sa inchid usa atat de repede peste aceasta perioada, pentru ca o alta bate frenetic la fereastra, imi pare un pic cam prematur. Pot intelege ca exista etape, insa rupturile bruste de ritm sunt atat de naucitoare!

Acum diminetile sunt haotice, cu mic dejun la volan(pentru mine cel putin), haine imprastiate si o agitatie nefireasca in jur, urmate de un real maraton in trafic, pentru a ajunge la timp. Dupa-amiezile sunt un pic mai relaxante, pana ajung efectiv acasa, cand incepe curatenia si toate cate se desprind din peisaj mai apoi : masa, spalat, pregatiri de a doua zi, baie, curat si daca mai ramane niscaiva timp, adorm de cele mai multe ori in fata planificarilor. Va suna cunoscut pana aici? Pun pariu ca ati trecut pe aici, macar o data in viata! Nu mai suntem la fel de veseli, de constienti unii de altii, de relaxati.Totul in jur este tensionat ca sa ne putem incadra intr-un program, „sa fim in rand cu lumea”. Si daca lumea nu ma place asa cum sunt acum? Daca eu nu ma plac asa, ce fac? Daca cei mici se vor indeparta, pentru ca nu le voi mai acorda aceeasi atentie?

Partea buna este ca Robert si Eva s-au acomodat destul de bine cu ideea de gradinita. Cel putin pentru moment.Mai sunt clipe in care ii simt suparati, refuza sa mearga si vor sa stam impreuna acasa, ca si pana acum.Si atunci ma intreb cu adevarat, daca am procedat bine inrolandu-ma din nou.

Oamenii de acolo, activitatile frumoase pe care le desfasoara impreuna cu doamna educatoare, faptul ca zburda prin aer liber de 2 ori pe zi, le hranesc curiozitatea si dorinta de a mai vrea totusi sa incerce inca o zi. Si inca una si se termina saptamana 🙂 Acum abia asteptam ziua de vineri, de parca pana acum nici nu am stiu de existenta ei!

Asadar cu asta mi-am incarcat timpul, cata vreme am disparut cu tot cu vocea mea. Si inca ma acomodez cu ideea, incercand sa gasesc echilibrul perfect. Sa nu fie resimtite schimbarile majore si totusi sa ne strecuram cumva si noi in peisaj. Noroc de un sot rabdator si a toate intelegator! El inca asteapta sa treaca timpul, ca sa avem si raspunsurile la dileme. El crede in noi si eu stiu ca ne va sprijini neconditionat!

La voi cum a fost? Ce ati ales sa faceti dupa concediu de crestere copil? Si mai ales cum ati stiut ca ati ales drumul cel bun? Ati simtit vreun moment ca aveti un pasaport de gradinita expirat?

 

pasaport de gradinita

 

 

Cum privim peripetiile din vacanta? Le acceptam sau le dosim?

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici! Si bine ati revenit din vacanta! Cred ca oriunde ati ales sa mergeti, experienta de a petrece vara impreuna cu cei dragi, a fost una grozava! Pun pariu ca aveti o sumedenie de amintiri frumoase colectionate! Insa ce facem cu momentele neplacute din vacanta , pe ele unde le indesam? In sertarul cu amintiri din vacanta, alaturi de celelalte pe care invatam astfel sa le apreciem mai mult  sau le ascundem sub pres si nu le mai invocam niciodata? Stiti despre ce vorbesc, asa-i? Da acele momente in care am suferit un accident, in care ne-am simtit rau sau in care am ajuns de la bal la spital. Acele clipe ce par o eternitate, care se agata cu incapatanare de vacantele noastre si tin mortis sa ramana ca o pecete peste amintirile faurite impreuna cu cei dragi!

Noi am avut de toate in aceasta vara cu gemenii nazdravani! Si frumoase si mai putin frumoase! Si desi imi doresc sa nu fi existat decat cele vesele, tot am marcat si momente de tensiune maxima!

In vara aceasta am plecat impreuna cu Robert si Eva la mare si la munte. Sa fie de toate pentru toti! Dar in nici unul dintre locuri nu am ocolit peripetiile.La mare am ajuns la spital, pentru ca Eva varsa tot ce manca. Dupa ceva emotii am rezolvat cu un siropel si multa atentie la mancare si la apa marii, care se pare ca este o cauza serioasa de imbolnavire la copii.La munte insa emotiile au crescut pana la disperare!

Tot Eva, intr-un moment de indepedenta, a cazut pe scarile turnului din Castelul de Lut. Atat de mult mi-am dorit sa vizitez Valea Zanelor, insa asa cu un gust amar am ramas, datorita acestui incident! Efectiv s-a pravalit pe scari, precum se rostogoleste o jucarie de plus! Sa va pot descrie in cuvinte ce am simtit, imi este imposibil!

Cand am auzit strigatul disperat al sotului meu, am crezut ca mi-a inghetat inima! Nu stiam unde sa alerg mai repede si cum sa ma rog mai mult, cu disperare in suflet!

Cand am ajuns am luat-o la piept si am plans cu ea.De teama , de bucurie ca e in viata, de frica sa nu urmeze ceva grav, de ciuda ca s-a intamplat! Am coborat impreuna la rau si am pus gheata local, am spalat-o cu multa apa rece pe fata si am incercat sa raman calma. Faptul ca plangea ma linistea cumva, faptul ca se lovise atat de urat ma ingrozea! Am petrecut restul dupa amiezii acolo, la umbra, urmarind evolutia si miscarile ei, la sfatul medicului. Si zilele urmatoare la fel. Insa teama era si ea prezenta si la fel de vie precum iubirea si grija noastra.

Evolutia Evei a fost una pozitiva, din mare fericire pentru noi toti! Insa pecetea negativa a suferintei, neputintei si temerii ne-a urmarit tot restul vacantei. Pe care am si prelungit-o cu inca doua zile, ca sa ne bucuram mai mult unii de altii. Experienta traita a fost ca un dus rece pentru noi, care am uitat de orice nemultumire inchipuita si am invatat sa traim clipa! Si chiar am reusit sa avem o vacanta memorabila!

De atunci tot incerc sa fac pace cu mine si sa asez intamplarea neplacuta intr-un loc ce i se cuvine.Dar nu reusesc sa o fac sa nu umbreasca intreaga amintire de vacanta. De curand cineva drag mi-a spus ca va trebui sa revenim acolo ca sa cream o amintitre frumoasa, care sa echilibreze emotiile traite. Adica sa nu bag sub pres ci sa imi infrunt temerea si sa nu o las sa ma urmareasca, intristandu-ma.

Voi cum priviti peripetiile din vacante? Va umbresc si acum zambetul cand va amintiti de ele?

 

Cum privim peripetiile din vacanta? Le aceptam sau le dosim?

 

In cautarea entuziasmului pierdut!

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici! Astazi mi-am propus sa abordez un subiect real, cat de poate de actual si de neinteles pentru mine, in acelasi timp. Manata de dorinta de a intelege de ce noi ca oameni, in genere, ne sabotam intre noi si de experienta emotionala traita in ultima perioada.

Cu cea mai mare sinceritatea va spun, ca de cand cu cei mici si toate cate se schimba in viata unei femei ce devine mamica, si eu m-am lasat coplesita. De treburile casnice, de grija copiilor, de teama de a nu da gres in educatia lor, de teama de a nu uita sa fiu o sotie buna si tot asa.Vedeti ca toate se rezuma la o temere. Asta inseamna ca incet-incet eu am dezvoltat o teama imensa pentru orice!Chiar si pentru ceva ce nu exista, sau de care nu este cazul sa imi fie frica. Creierul meu a transformat totul in teama si de aici pana la povestea drobului de sare nu mai e mult.

Incet dar sigur, o data cu aceste temeri nejustificate, inexistente, prezente doar in mintea mea, mi-am pierdut entuziasmul. Iar eu prin definitia lasata de mama natura si mostenirea transmisa de mama mea,  sunt 50% ambitie si 50% entuziasm. Sau zvac, asa mai pe romaneste, intr-o exprimare mai putin academica.

Daca ambitia este inca statornica, bine ancorata in ADN-ul personal, cu entuziasmul e de furca. L-am ratacit pe undeva pe drum, intre teama de orice si rautatea gratuita intalnita in cale. Rautate care de multe ori vine de la genul feminin (o rautate-doua rautati), ca altfel nici nu s-ar putea! Asta imi aminteste de Mihaela Tatu, care la un eveniment unde ne aflam amandoua, a vorbit mult despre rautatea dintre femei.Si Doamne cata dreptate are! A dedicat o parte importanta a serii acestui subiect si incep sa inteleg de ce.

Dragilor nu e nici una mai buna decat cealalta! Facem lucrurile diferit, atata tot! Fiecare este cea mai buna sotie, mama, sora, antreprenoare in ochii celor apropiati! Sa nu mai oferim rautate cu atata candoare, ca asta nu ne face mai bune. In ochii nimanui! Nici macar nu ne ofera satisfactii! Cel putin NU pe termen lung. Sa alegem ce e mai frumos si bine pentru noi si ai nostri si sa renuntam la „curtea vecinului”!

Daca in schimb ne-am uni fortele, ajutandu-ne una pe alta, zau ca am schimba lumea! Din temelii chiar! Cu toata convingerea de care dau dovada zilnic, cred asta! Entuziasm sau convingere pe care apropo, intre timp am inceput sa o regasesc. Dupa ce am citit carti, articole, am intrebat, m-am documentat despre integrarea creierului, despre emotii si trairi, dupa o tona de introspectii, am reusit! Cum ??

Intalnind in drumul meu, oameni frumosi sufleteste! Oameni care isi urmeaza calea si nu pleaca urechea la rautati! Oameni inteligenti emotional, academic vorbind. Oameni care stiu ca lucrurile trainice cu drag se infaptuiesc! Oameni care inteleg mai bine decat orice, ca fiecare zambet si idee buna aduce plus valoare. Oameni care stiu ca impreuna se nasc cele mai frumoase proiecte. Si mai presus de orice, oameni care nu stiu ce inseamna rautatea!

Voi in ce categorie va aflati? V-ati intrebat vreodata? In momentele de sinceritate, care se petrec de regula intre somnul copilului, scutece, mancare, educatie, piata, facturi, sot, sortare hainute, jucarii, gestionare conflicte intre copii, joc, cantece si ce a mai ramas…Daca a mai ramas timp si de altceva…

Maternitatea ne face mai frumoase fizic, e dovedit! Insa si sufletul si mintea au nevoie de frumos! Sa nu ridicam ziduri de rautati intre noi si celelalte, doar pentru ca noi suntem mame, zic! Si multe altele sunt. Exact la fel de bune! Cu nopti nedormite la pachet si cearcane pana la genunchi, FIECARE dintre noi este cea mai buna versiune pentru cei dragi!