Pasaport de gradinita

Leave a comment

 

La buna regasire dragi mamici de pici!Sper ca toate inceputurile v-au gasit bine, cu zambetul pe buze! Eu am disparut din „peisaj” o perioada, pentru ca toamna a semanat multa noutate si in viata noastra. Dupa ce m-am dedicat ultimilor 3 ani gemenilor iubiti, 1 septembrie m-a gasit in campul muncii…evident cu tot cu Robert si Eva!Care alaturi si impreuna cu mine au inceput si ei un nou capitol : gradinita! Asa ca in prezent lucram la pasaportul care ne va calauzi in lumea copilariei, pe toti 3!

Am ales sa incep lucrul alaturi de niste oameni plini de sentimente frumoase, dedicati a ceea ce fac, cu care mi-am dorit sa colaborez.Proiectul lor este nascut din iubire pentru copii si pasiune pentru educatie, asa ca e lesne de inteles de ce am acceptat sa avem un drum comun.Insa ca orice nou inceput, este inca greu pentru mine.Sa asimilez informatiile, sa ma supun unui program impus, sa pot inmagazina ceva energie si pentru finalul de zi, cand incepe de fapt ziua de munca de acasa. Sincer nu credeam ca imi va fi atat de greu, insa realitatea de zi cu zi imi dovedeste contrariul!

Am lasat in urma 3 ani frumosi, in care ne-am avut unii pe altii exclusiv. Ne-am jucat, am invatat si ne-am bucurat de libertate! Sa inchid usa atat de repede peste aceasta perioada, pentru ca o alta bate frenetic la fereastra, imi pare un pic cam prematur. Pot intelege ca exista etape, insa rupturile bruste de ritm sunt atat de naucitoare!

Acum diminetile sunt haotice, cu mic dejun la volan(pentru mine cel putin), haine imprastiate si o agitatie nefireasca in jur, urmate de un real maraton in trafic, pentru a ajunge la timp. Dupa-amiezile sunt un pic mai relaxante, pana ajung efectiv acasa, cand incepe curatenia si toate cate se desprind din peisaj mai apoi : masa, spalat, pregatiri de a doua zi, baie, curat si daca mai ramane niscaiva timp, adorm de cele mai multe ori in fata planificarilor. Va suna cunoscut pana aici? Pun pariu ca ati trecut pe aici, macar o data in viata! Nu mai suntem la fel de veseli, de constienti unii de altii, de relaxati.Totul in jur este tensionat ca sa ne putem incadra intr-un program, „sa fim in rand cu lumea”. Si daca lumea nu ma place asa cum sunt acum? Daca eu nu ma plac asa, ce fac? Daca cei mici se vor indeparta, pentru ca nu le voi mai acorda aceeasi atentie?

Partea buna este ca Robert si Eva s-au acomodat destul de bine cu ideea de gradinita. Cel putin pentru moment.Mai sunt clipe in care ii simt suparati, refuza sa mearga si vor sa stam impreuna acasa, ca si pana acum.Si atunci ma intreb cu adevarat, daca am procedat bine inrolandu-ma din nou.

Oamenii de acolo, activitatile frumoase pe care le desfasoara impreuna cu doamna educatoare, faptul ca zburda prin aer liber de 2 ori pe zi, le hranesc curiozitatea si dorinta de a mai vrea totusi sa incerce inca o zi. Si inca una si se termina saptamana ­čÖé Acum abia asteptam ziua de vineri, de parca pana acum nici nu am stiu de existenta ei!

Asadar cu asta mi-am incarcat timpul, cata vreme am disparut cu tot cu vocea mea. Si inca ma acomodez cu ideea, incercand sa gasesc echilibrul perfect. Sa nu fie resimtite schimbarile majore si totusi sa ne strecuram cumva si noi in peisaj. Noroc de un sot rabdator si a toate intelegator! El inca asteapta sa treaca timpul, ca sa avem si raspunsurile la dileme. El crede in noi si eu stiu ca ne va sprijini neconditionat!

La voi cum a fost? Ce ati ales sa faceti dupa concediu de crestere copil? Si mai ales cum ati stiut ca ati ales drumul cel bun? Ati simtit vreun moment ca aveti un pasaport de gradinita expirat?

 

pasaport de gradinita

 

 

Cu flori sau fara flori la gradinita?

Leave a comment

La buna reg─âsire, dragi mamici!

Robert si Eva sunt fani flori si culori!Peste tot pe unde z─âresc un cap─ât de petal─â, fie ea desenata, pictata sau plantata, nu ezita sa ii faca „mai-mai” si sa o adulmece cu nasucurile mici.Iar asta pentru mine se traduce in iubire pentru frumos, ging─â╚Öie si puritate sincer─â!

Imi aduc aminte cu drag, de vremea cand eram la catedra si cei mici ma fericeau cu floricele!Tare ma mai bucuram!Veneam acasa si le f─âceam poze, le combinam dupa culori, imi era asa de drag de ele!Poate de pe atunci, le-am transmis alor mei gemenuti, iubirea pentru ele, desi ei nu erau in plan atunci!

Mai cred ca de atunci, unele lucruri s-au mai schimbat, dar ├«nceputurile frumoase au ramas acelea╚Öi!Cu emo╚Ťii, z├ómbete, culoare, miros de toamna si muuuuulte flori!Da dragilor, multe flori!Frumoase, ginga╚Öe si sincere, precum copilasii care le ofera in dar!Si nu vad ca fiind un gest de manipulare fata de pedagog.Chiar deloc!De buna seama, ca nu pot spune acelasi lucru despre obiceiul cadourilor.Nu gasesc necesar si nicidecum firesc, a oferi un cadou unei persoane pe care nu o ┬ácunosti.Decat daca vrei sa impresionezi si iar─â╚Öi nu consider ca este cazul!Apoi efortul financiar este pentru unii parinti, chiar peste puterile lor.Si incet-incet ne abatem de la magia momentului si scopul in sine…din pacate!

Început este pentru toata lumea.Si pentru copii, si pentru educatoare si pentru parinti.Scopul oferirii unei flori, la inceput de an școlar, cadrului didactic ce va dascăli copiii, este unul cât se poate de nobil si pur.Si asa ar trebui sa rămână!

Daca vreti, in acest context, florile creeaza o punte de legatura in comunicarea, atat de importanta la nivel de institu╚Ťie-p─ârinte-dasc─âl.La inceput de an ╚Öcolar, si in momente de s─ârb─âtoare, florile gr─âiesc in locul copiilor, timora╚Ťi sau poate peste m─âsura de emo╚Ťiona╚Ťi, ca sa mai poat─â transmite ceva.

Un zambet, o floare, o vorba frumoasa sunt adev─ârate licori magice pentru hrana sufletului unui dasc─âl.Unuia adevarat fire╚Öte, care isi iube╚Öte meseria si copilasii.Si care tr─âie╚Öte an de an emo╚Ťia unui nou inceput!

Copil fiind, imi aduc aminte cu cata dragoste imi doream sa merg cu ai mei, pentru a alege eu ├«ns─âmi florile pentru doamna educatoare!Cata aten╚Ťie acordam detaliilor precum culorile, forma, ambalaj, etc.Asta este adevarata emo╚Ťie a ├«nceputului.Nu florile scumpe, nu cadourile care sa ias─â din cutii pompoase, nimic care sa te faca sa pleci capul ru╚Öinat sau stingherit.Ci sa z├ómbe╚Öti larg si sincer.Sa prime╚Öti si sa transmi╚Ťi emotie.Emotie si atat!O emotie atat de greu de redat in cuvinte si totusi unica!O emotie cu petale si culoare, oferit─â de m├ónu╚Ťe firave si delicate!

Si daca nu sim╚Ťi╚Ťi asta, atunci nu o faceti!Nimic mai simplu!Nu oferi╚Ťi flori.Nu o sa va pun─â nimeni copilul la zidul peniten╚Ťei!Daca nu sim╚Ťi╚Ťi emo╚Ťia pura a gestului sau poate nu v-o doriti, dragilor, nu bifa╚Ťi florile, ca pe un „must do”al momentului.Mergeti cu sufletul ├«mp─âcat ca ati f─âcut alegerea corecta!Si tr─âi╚Ťi momentul!Inceput de an ╚Öcolar fara flori exista, insa fara emo╚Ťii niciodat─â!

Asa ca va urez un nou inceput asa cum vi-l doriti, cum l-ati visat, fara constr├óngeri ci cu multe emo╚Ťii si muguri de bucurie!Asta e tot ce conteaz─â!

image